Trecerea la o economie verde

Interesul pentru economia verde a apărut la începutul crizei financiare în 2008, când investițiile în sectoarele economiei verzi au fost văzute ca un mijloc atât de restabilire a creșterii economice, cât și de a face față degradării mediului. Majoritatea guvernelor au adoptat o formă de economie verde bazată pe „tehnologii curate” care implica utilizarea de energie regenerabilă și metode de producție generatoare de emisii scăzute de carbon și consum minim de resurse naturale. Cu toate acestea, această abordare a fost criticată și pentru că nu a reușit întotdeauna să abordeze probleme reale de mediu și pentru că nu a făcut nimic pentru a reduce nedreptatea socială, inechitatea și sărăcia.

În prezent, protecția mediului este o prioritate la nivel mondial, economia verde fiind rezultatul unui proces care poate reduce inegalitatea, deficitul de resurse și riscurile de mediu.

În acest context, cele mai folosite cuvinte sunt „sustenabil” și „verde”. De multe ori, ele sunt folosite ca și cum ar fi sinonime, totuși, economia verde descrie drumul către sustenabilitate . Dezvoltarea durabilă are ca scop satisfacerea nevoilor actuale ale societății, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi .

Până la apariția conceptului de economie verde și a celor asociate acestuia ( durabilitate), toate sectoarele unei economii funcționau ca și cum toate resursele naturale folosite erau inepuizabile. Creșterea economică fără precedent a secolului al XX-lea și anumite schimbări climatice i-au determinat pe anumiți cercetători să constate că anumite resurse naturale se epuizează mai repede decât altele, iar anumite procese industriale produc emisii de substanțe care influențează clima locală sau chiar climatul global.

O parte din resursele naturale sunt capabile să se regenereze în mod natural, cu condiția ca acestea să fie exploatate în mod rezonabil, altele sunt pur și simplu epuizate fără capacitatea de a se regenera. A apărut astfel ideea exploatării raționale, rezonabile, preocuparea pentru generațiile viitoare, fără a pune în pericol natura și ecosistemele ei. Apoi, anumite resurse au fost considerate periculoase pentru mediu și a fost adoptată ideea reducerii și apoi opririi utilizării lor.

Conceptul de economie verde este relativ recent și a fost inventat pentru prima dată la sfârșitul anilor 1980 și popularizat într-un raport cunoscut sub numele de Plan pentru o economie verde, acest raport a fost întocmit pentru guvernul Marii Britanii , după care a fost trecut cu vederea o vreme și a revenit în prim-plan abia în 2008, când Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) a lansat Inițiativa Economie Verde.

Este general acceptat că o economie verde presupune protejarea mediului prin utilizarea resurselor regenerabile, reducerea consumului de hidrocarburi și agricultura ecologică. Majoritatea susținătorilor economiei verzi consideră că economia face parte din mediu și susțin ideea că trebuie să includă o interacțiune pașnică între oameni și mediu, astfel încât nevoile ambelor categorii să fie satisfăcute.

Utilizarea resurselor regenerabile este unul dintre obiectivele de bază ale economiei verzi, alături de reducerea emisiilor, considerate toxice pentru mediu. Pe lângă promovarea energiei curate, cu emisii reduse și zero emisii de carbon, economia verde ține cont de faptul că procesele ecologice care au loc în sistemele naturale și seminaturale pot fi utilizate în beneficiul oamenilor fără a pune în pericol sustenabilitatea acestor ecosisteme.

Conceptul de dezvoltare durabilă (sau sustenabilitatea) cunoaște o largă utilizare iar în zilele noastre, aproape totul se desfășoară sub sigla dezvoltării durabile: societatea se dezvoltă prin aplicarea dezvoltării durabile; învățământul trebuie să devină durabil; industria sau agricultura se dezvoltă durabil; cercetarea trebuie să susțină dezvoltarea durabilă ; resursele de apă (sau de alt fel) trebuie utilizate durabil, etc. Ca principiu, dezvoltarea durabilă este necesar a fi aplicată în toate domeniile de activitate, în scopul satisfacerii nevoilor materiale de bază, pentru a oferi resursele de optimizare a calităţii vieţii în ceea ce priveşte sănătatea şi educaţia. Dezvoltarea economică în special, ca orice alt tip de dezvoltare, necesită măsuri de eficientizare a resursei umane în special, dar şi a altor tipuri de resurse, în general. „Una dintre provocările majore ale dezvoltării durabile este de a găsi căi de încurajare a activităţilor economice prietenoase pentru mediul înconjurător şi a descuraja activităţile care provoacă deteriorări ale mediului (poluarea aerului, apelor şi solului, respectiv subsolului).”1 Conceptul de dezvoltare durabilă trebuie implementat la nivelul întregii societăți, rolul învățământului – în general – și cel al învățământului superior – în special – fiind hotărâtor. Mai întâi universitățile trebuie să devină sustenabile, ca apoi să se ajungă la o societate sustenabilă. Universitățile trebuie să aloce resursele în mod inteligent pentru a deveni sustenabile și pentru a oferi studenților o experiență de viață într-un mediu sustenabil. Ele trebuie să fie catalizatorul schimbărilor necesare la nivelul întregii societăți și absolvenții lor să fie instrumentele prin care transformarea întregii societăți, în direcția dezvoltării durabile, să fie posibilă. La nivelul învăţământului universitar, dezvoltarea durabilă (sustenabilitatea) se referă la administrarea proceselor şi activităţilor specifice, avându-se în vedere, în permanenţă, obiectivul fundamental şi durabil al creşterii calităţii serviciilor oferite de instituţiile reprezentative (universităţi de stat şi particulare). În final, acestea se vor concretiza în absolvenţi ai acestor instituţii de învăţământ bine pregătiţi, atât teoretic, cât şi practic, pentru a face faţă nevoilor reale exprimate pe piaţa muncii, nevoi care sunt în continuă schimbare (se află într-un proces accelerat de schimbare), datorită progresului tehnic şi tehnologic care se manifestă în toate domeniile. Ca urmare a acestui fapt, în toate domeniile este nevoie de specialişti foarte bine pregătiţi, instruiţi teoretic şi practic, informaţi, pregătiţi corespunzător încă din perioada desfăşurării studiilor.

Durabilitatea reprezintă perioada în care mărfurile pot fi folosite. Durabilitatea reprezintă proprietatea bunurilor de a rezista cât mai mult posibil în timp. Durabilitatea ridicată a mărfurilor va reduce presiunea asupra societății și, implicit, va crește durabilitatea, utilizarea eficientă și inteligentă a resurselor, sporind capacitatea acestora de a se regenera. Durabilitatea scăzută va exercita o presiune mai mare asupra societății și a mediului, ducând la o scădere a eficienței utilizării resurselor și la epuizarea și mai rapidă a anumitor resurse.

Activitățile ecologice includ soluții pentru „reducerea emisiilor de carbon și a poluării, creșterea eficienței energetice și a resurselor și prevenirea pierderii biodiversității și a serviciilor ecosistemice.

• Orientările pentru creșterea durabilității în contextul economiei verzi includ :
• Investiții în combustibili nefosili și producție eficientă de energie
• Renunțarea la subvențiile pentru combustibilii fosili
• Dezvoltarea celor mai bune practici pentru gestionarea terenurilor nedurabile
• Gestionarea prețului resurselor natural
• Inclusiv prețul carbonului sau al apei
• Taxa pe emisiile de carbon
• Proiecte de captare și stocare a carbonului rezultat din emisiile inevitabile
• Plăți sau compensații pentru serviciile ecosistemice

Pe baza analizei literaturii de specialitate privind conceptul de economie verde, am identificat principalele subiecte de interes asociate acestuia:

1. Gestionarea deșeurilor
2. Reducerea emisiilor de carbon
3. Tehnologia verde
4. Incluziune socială
5. Consum rational

Gestionarea deșeurilor

Deșeurile sunt una dintre principalele probleme cu care se confruntă țările în eforturile lor de a contracara poluarea. Gestionarea adecvată a deșeurilor presupune existența unui cadru legislativ care stabilește o serie de reguli privind gestionarea eficientă a deșeurilor. 

În calitate de membru al Uniunii Europene, România s-a angajat să stabilească un cadru național de sprijinire a Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă și și-a stabilit ca țintă pentru 2030 de reciclare a 70% din deșeurile sale de ambalaje, precum și colectarea separată a deșeurilor menajere periculoase. până în 2022, a deșeurilor biologice până în 2023 și a textilelor până în 2025.

Analiza de implementare a mediului 2019 arată că gestionarea deșeurilor este încă o provocare majoră pentru România, în ciuda progreselor oficiale înregistrate ca urmare a adoptării planului național de management al deșeurilor în decembrie 2017. Reciclarea și utilizarea eficientă a resurselor sunt încă la un nivel scăzut. niveluri comparativ cu tendința prezentată în raportul din 2017. România a avut în 2019 o rată de reciclare a deșeurilor municipale de 12 față de 67, cea mai mare rată din UE (Germania) . Începând cu 01.07.2021, România a aplicat obligația de colectare selectivă a deșeurilor rezidențiale.

Reducerea emisiilor de carbon

Creșterea emisiilor de carbon și legătura cu progresul economic și energia sunt considerate foarte importante în dezbaterea privind schimbările climatice, întrucât atât creșterea economică, cât și consumul de energie sunt considerate principalii factori de degradare a mediului.

Având în vedere că energia convențională (combustibil fosil) este considerată principala sursă de emisii de carbon, dezvoltarea unei economii cu emisii zero, în timp ce cererea de energie este în creștere, implică un angajament financiar ridicat și responsabilități sociale . Investițiile în energia curată promovează creșterea economică, reducând în același timp emisiile de carbon ale industriei energetice și stabilizând emisiile totale de gaze cu efect de seră din sectorul energetic.

Pentru a-și atinge obiectivele în domeniul climei, Uniunea Europeană a elaborat o lege ambițioasă care include:

• schemă de comercializare a certificatelor de emisii pentru industrie
• Taxa de carbon pe bunurile importate
• Soluții pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon în alte sectoare
• Creșterea terenului împădurit
• Reducerea emisiilor auto

Parlamentul European și-a stabilit ca obiective pentru întreaga Uniune Europeană (Europa.EU) reducerea emisiilor nete de gaze cu efect de seră produse de autoturisme cu cel puțin 55% până în 2030, față de valorile din 1990, și zero emisii pentru autoturismele noi. până în 2035. Potrivit European Green Deal .,obiectivul general al Uniunii Europene este de a ajunge la zero emisii de gaze cu efect de seră până în anul 2050. În ceea ce privește energia obținută din resurse regenerabile, UE și-a stabilit obiectivul de a atinge un Cota de 40% din total până în 2030. Statul român a făcut pași în direcția reducerii emisiilor de carbon la producerea de energie electrică și oferă în fiecare an subvenții pentru instalarea panourilor fotovoltaice prin programul de seră fotovoltaică și alte programe de stimulare a reînnoirii parcului auto.

Tehnologia verde

Automatizarea și digitalizarea proceselor din economia verde vizează utilizarea tehnologiilor care nu sunt dăunătoare mediului în toate etapele ciclului de dezvoltare a bunurilor și serviciilor. Un rol hotărât în ​​această întreprindere este acordat digitalizării prin intermediul software-ului care optimizează procesele de producție începând dinainte de începerea acestora, precum și după finalizarea producției ca atare, pentru a asigura principiile circulare ale economiei verzi. Printre cele mai recente tehnologii care pot fi utilizate se numără tehnologia blockchain, care oferă infrastructura digitală pentru o gamă largă de aplicații care se pot preta chiar și dezvoltării durabile.

Au fost dezvoltate platforme blockchain pentru descentralizarea rețelelor de energie regenerabilă, inclusiv platforme pentru rețele alternative de producție alimentară și monitorizarea mediului. Alți autori au identificat potențialul de utilizare a tehnologiei blockchain în registrele funciare și lanțurile de aprovizionare. Pe aceeași linie, au fost dezvoltate și comunități care promovează concepte de economie verde sau circulară, folosind moneda virtuală bazată pe tehnologia blockchain ca metodă de plată recunoscută doar în cadrul comunității sau pentru remunerarea anumitor activități din interiorul comunității.

Întreprinderile mici și mijlocii ca motor al dezvoltării economice sunt dependente în mare măsură de cadrul de reglementare și de legea protecției mediului, ceea ce înseamnă că integrarea tehnologiilor verzi în activitățile lor ar trebui să determine o creștere a eficienței operațiunilor lor. Aceștia pot ezita să adopte anumite sisteme de management de mediu (EMS) din cauza lipsei oricărui ajutor sau conștientizare . Un sistem de management de mediu este un instrument foarte important care ar trebui integrat în politicile de protecție a mediului și în alte politici care vizează obținerea unui model durabil de producție și consum.

Incluziune sociala

În general, procesul de incluziune socială reprezintă ansamblul măsurilor și acțiunilor din domeniile serviciilor de protecție socială, ocupării forței de muncă, locuinței, educației, sănătății, informației, comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii, menite să combată excluziunea socială și să asigure participarea activă a oamenilor la toate aspectele economice, sociale, culturale și politice ale societății.

Un rol important în incluziunea socială îl joacă creativitatea umană   Acest lucru este esențial în dezvoltarea anumitor metode inovatoare de proiectare a produselor curate, astfel încât acestea să fie ușor demontate, reciclate, să consume mai puțină energie și să aibă o amprentă de carbon mai mică.

Potrivit  procentul de oameni angajați în economia circulară în 2016 în România a fost de 1,54% din totalul persoanelor ocupate față de media UE de 1,73%, ceea ce reprezintă un procent relativ mic în comparație cu ținta finală a Țările europene de migrare către economia circulară.

Consum rațional

Resursele precum apa, solul, aerul curat și serviciile ecosistemice sunt vitale pentru sănătate și pentru calitatea vieții, dar sunt disponibile doar în aprovizionare limitată . Resursele trebuie gestionate mai eficient pe parcursul întregului ciclu de viață, de la extracție, transport, procesare și consum până la eliminarea deșeurilor. Acesta este motivul pentru care Comisia insistă pe „utilizarea eficientă a resurselor”. Utilizarea eficientă a resurselor înseamnă a produce mai multă valoare cu mai puține resurse și a schimba obiceiurile de consum. Acest lucru va limita riscul apariției deficitelor și va menține impactul asupra mediului în limitele naturale ale planetei . Modul în care folosim resursele trebuie să le ofere posibilitatea de regenerare naturală sau seminaturală. În ultimii ani, există o mai mare conștientizare a problemelor de mediu asociate cu obiceiurile de consum, iar comportamentul cetățenilor europeni tinde să devină pozitiv în ceea ce privește utilizarea resurselor.

Ținta propusă de România pentru 2030, în calitate de membru al Uniunii Europene, este de a reduce la jumătate risipa alimentară pe cap de locuitor la nivel de vânzare cu amănuntul și de consum și de a reduce pierderile de alimente în lanțurile de producție și aprovizionare, inclusiv pierderile post-recoltare.

O schimbare reală a gândirii despre economia verde necesită o abordare creativă care să recunoască diferitele moduri în care oamenii gândesc și să ofere spațiu pentru dezvoltarea ideilor lor. Ca vector al societății, cercetarea științifică susține progresul cunoștințelor științifice rezultate din activitățile de cercetare și devine motorul acestui proces de implementare a sustenabilității, respectiv a economiei verzi.

Proiectul Acces la cariera de succes Pilonul 2 promovează trecerea la o economie verde.

Proiectul Acces la carieră de succes – Pilonul 2 susține tranziția studenților de la educație la piața muncii, oferindu-le oportunitatea de a urma stagii de practică la firme ce activează în domeniul financiar-contabil. Alte activități prevăzute în proiect includ webinarii și cursuri care susțin angajabilitatea și antreprenoriatul. Mai multe informații despre proiectul Acces la carieră de succes – Pilonul II sunt disponibile pe site-ul dedicat  http://www.acces-p2.ceccar.ro